paninsomnia, ed. etnous, braşov, 2010

cartea poate fi achiziţionată/cumpărată info aici

Valentin Nicolae
debut - Paninsomnia (versuri), Editura Etnous, Braşov, 2010.

---

cel mai recent volum de versuri: val amatoria, tipografia printatu, sibiu, 2010

---

Orasele sudului unde e cald vara de mori: Calarasi, Giurgiu, Zimnicea, Turnu Magurele, Corabia, Calafat, Drobeta, Alexandria,
Rosiori, Videle, Caracal, Dabuleni s.a.
Drept urmare ce arta, cultura, literatura, reviste, ziare, carti sa faci in plaja asta caniculara, in seceta asta web?
Ce egografii sa faci pe net, pe netul asta plin de anunturi?
Orasul Alexandria este situat, din punct de vedere geografic, la 47 m deasupra nivelului marii,
in campia joasa a Burnasului si in lunca raului Vedea, ce izvoraste din dealurile de la nord de Pitesti
si se varsa in Dunare.
Coordonatele geografice ale orasului sunt: paralela nordica de 43° si 38' si meridianul estic de 25° si 30'.
Asezarea acestei localitati intr-o lunca joasa are avantaje si dezavantaje.
Primul avantaj il constituie terenul manos, cu sol din cernoziom ciocolatiu,
foarte prielnic culturilor de cereale (grau, porumb, floarea soarelui, bumbac, soia, ricin, canepa, in si sfecla de zahar) si legumicultura.
Reversul il constituie panza de apa freatica aflata la 1,5-3 m adancime, cu efectele sale: imposibilitatea filtrarii naturale a apei
si inundatii periodice in subsolurile caselor, precum si lipsa curentilor de aer verticali, care fac sa se mentina multa vreme o atmosfera plina de praf in oras.
Clima este temperat continentala si se caracterizeaza printr-un potential caloric ridicat, prin amplitudini mari ale temperaturii aerului, prin cantitati reduse de precipitatii,
precum si frecvente perioade de seceta, cantitatea medie anuala de precipitatii fiind de 550-600l/mp.
Temperaturi maxime si minime absolute au fost: 42,9° C (5 iulie 1916) si 34,8° C (24-25 ianuarie 1942).
Vinturile predominante sunt cele de vest si de est.
Crivatul bate din est mai ales in miezul iernii,
iar Austrul, vantul dinspre sud si sud-est, cu o frecventa mai redusa, este foarte uscat, fierbinte si prevestitor de seceta. 
in schimb, Baltaretul, dinspre Lunca Dunarii, este un vant cald si umed, favorabil dezvoltarii vegetatiei.
Datorita asezarii sale, orasul Alexandria a fost si continua sa fie un nod de cai de comunicatie.
Face legatura intre Bucuresti, si multe dintre orasele de provincie sau leaga aceste orase intre ele:
D.N. 6 leaga Bucurestiul, prin Alexandria, de Rosiori de Vede, Caracal, Craiova, Timisoara;
D.N. 52 leaga Alexandria de Turnu Magurele, Corabia, Calafat etc;
D.N. 51 leaga Alexandria de Zimnicea;
D.J. 504 leaga Alexandria de Pitesti si Campulung;
D.J. 601 leaga Alexandria, prin Gaesti, de Targoviste;
D.J. 506 face legatura intre Alexandria si Giurgiu.
Distantele in km intre Alexandria si principalele orase din zona sunt:
Alexandria - Bucuresti, 99 km; Alexandria - Pitesti, 100 km; Alexandria - Zimnicea, 40 km; Alexandria - Turnu Magurele, 48 km. 
Orasul Alexandria se afla pe linia ferata Rosiorii de Vede - Zimnicea, realizata la sfarsitul secolului trecut,
cand s-a construit si gara, legandu-l de un important nod de cale ferata, Rosiorii de Vede, prin care se poate ajunge la toate magistralele feroviare din tara. 

---

# Orasele sudului canicular Zimnicea, Calafat, Turnu Magurele, Giurgiu, Corabia, Alexandria, Videle, Rosiori, Calarasi, Drobeta. Si Vedea cea frumos curgatoare si limpede ca pacura, ca taciunele. Egografii, asta am scris. Literatura egotexte. Un fel de anunturi despre piata sudului.
#
De curand, pe piata editoriala romaneasca a aparut un nou volum de poezie, "Paninsomnia" de Valentin Nicolae, Editura Etnous, debutul absolut al autorului. Autorul scrie pe blogul sau, intr-un ton confesiv: "ideea e ca tot ce am scris, am scris la intamplare... n-am avut absolut nici un plan sau poate am avut... oricum, praful asta de literatura pe care incerc sa-l scriu nu cred ca ma duce nicaieri, mai bine as fi citit o carte a lui Shivananda si m-as fi apucat sa stau, sa ma plimb prin lume ca un spectator compasiv si benefic". Pe coperta patru a cartii sunt extrase versuri reprezentative din acest volum de debut, care, sa speram, va avea o soarta buna din partea criticii literare: "Manuieste, Doamne, sabia destramarii/ Mana, Doamne, caii insingurarii spre cetatea ta/ Izgoneste, Doamne, sarpele incolacit ce-mi soarbe/ Nimicul de pe buze/ Alunga, Tu, paradisul firescului din ochii mei/ Ca sa te pot vedea intr-o unica stralucire". Din "Paninsomnia": "era sabatul/m-am intalnit cu baiatul care semana cu bruce lee/in garsoniera lui, mi-a dat un costum negru/ cam de cioclu, cam de cantautor/m-am spalat pe fata,/mi-am udat parul si mi l-am pieptanat lins pe spate/ca tano din caracatita sau ca eric roberts in analiza finala", din poemul "baiatul care semana cu bruce lee". agentia de carte, martie, 31, 2010
agentia de carte
#
[Valentin Nicolae] "Face parte din categoria debuturilor amanate, abia anul acesta, la 37 de ani, invingandu-si retinerile cu volumul Paninsomnia, publicat, din pacate, la o editura obscura. Poezia sa este greu de incadrat, e stranie si foarte bine scrisa, cu un nerv ce pare ca stapaneste starile zonei unde aceasta prinde viata, zona spatiului biografic la interferentele sale cu imaginarul. Nu ne ramane decat sa spunem ca e nedrept ca Valentin Nicolae trece aproape neobservat prin poezie." (revista Tomis, mai 2010)
revista tomis
#
Culorile revoltei
de Liviu Comsia
Meandre 1-2/2010

Intr-o buna masura revolta a ramas nadejdea unor poeti postmodernisti din perioada tarzie, care au pastrat canonul, dar l-au incalzit cu ironia lor acida, cu introducerea unor teme care ar suna in perceptia multora blasfemie. Asa s-a format, dupa parerea noastra, volumul Paninsomnia (Brasov, Ed. Etnous, 2010), care iese din decorul linistit al asfintitului de capitol poetic. In primul rand, lumea este impregnata de culori inchise, cenusii, viata se naste, creste si dispare, sub carapace de plumb unde se respira greu, cu eforturi considerabile. Pare o intocmire haotica, fantomatica: ”ma izbeam cu capul de pereti/ cu oscioarele/ evitam fratii mei goi/ ma chirceam/ ma zvarcoleam pe o parte/ ca o soparla/luam palme si/ nu mai icneam/nu tipam/ mi se inmuiau doar picioarele intruna”. in acest cadru concentrationar omul nu mai inseamna mare lucru: ”intre aceste placi de beton si fiare/ in aceste garsoniere mucede/ mi-am gasit decaderea/ avea chipul sarmelor contorsionate/ iesind din ziduri, ca niste mate negre/ inghetate”. Dar curand isi pierde libertatea, este ingradit de tot felul de conventii intr-o inchisoare uriasa. Pesimismul acut al poetului isi gaseste consistenta lirica: ”Noapte de rimel pe ochii poetului/ astmatic/ Noapte de nectar pe buzele arse de mutenie/ de tutun/ Umbre, fantome cuminti/ La capatul podului/inecatul soldat stralucea prin smoala curgatoare”. Poemele insele se revolta. Cu discrete accente bacoviene, lumea este vazuta ca iad si blestem. Poemele o infatiseaza fara prea multe retineri, cu ironie ii traseaza limitele si aspiratiile: ”traiam printre ei/ in mocirla si/ inghiteam toate margaritarele/ ce le prindeam cu ochii prin jur/ eram nesatul si imputit”. Individul supus acestei lumi e zdrentaros, balos: ”din palma lui Zappo baloasa/ma ridicam in picioare”. Astfel fiinta prometeica este o iluzie caraghioasa [...]. In al treilea rand, se petrece in poezia lui Valentin Nicolae o spectaculoasa incizie lirica prin care se infiltreaza calea si adevarul existentei prin interstitiile biblice. Este vorba de introducerea in poeme a unor scene crestine. Unii, poate, le vor socoti blasfemii [...]. Scena in care este adus pe tava capul sf. Ioan Botezatorul misca dramatic tesatura lirica a poemului: ”mi-l voi aseza in fata privirii/ dintr-o lumanare voi picura pe ochii lui/ ceara de lumina/ spre trezirea vesnica,/ spre trezire.” si, in sfarsit, aparitia lui Iisus ca intruchipare a valorilor fundamentale, universale, ingaduitor, cald, divin, omenesc: ”ne-am dus dupa El/ ne-am rugat/ nene, Iisuse, lasa-ne/ sa ne jucam jocuri/ absurde/ ca nu smintim pe nimeni/ ne-a dat cate o palma/ si eu, si Zappo am intors/ si celalalt obraz/ El ne-a zis:/ Credinta voastra v-a salvat!”. Toate impreuna renasc ideea unui nou ciclu de lumina [...]. Aici este speranta, calea si viata, pare a ne spune Valentin Nicolae, iesind el insusi dintr-o temnita a disperarii, incrancenarii, deznadejdii, singuratatii...

---

Valentin Nicolae (stanga) Ovia Herbert (dreapta) Acesti oameni... ce-am vrut sa spun? acesti oameni adunati orbesti, asta era. dar asta este doar o succesiune de cuvinte... ideea e alta. care? revin cand imi aduc aminte. negresit e vorba de o insiruire de zile... cum sa le zic? norocoase, asta era cuvantul. niste zile care au fost si care foarte, foarte rar mai sunt. niste zile in care astrele erau asezate favorabil, in care nu cred sa fi existat multi oameni asemenea noua, adica liberi. atat si restul scrum de tigara.

---

ideea e ca tot ceea ce am scris am scris la intamplare... n-am avut absolut nici un plan sau poate am avut... oricum, praful asta de literatura pe care incerc sa-l scriu nu cred ca ma duce nicaieri, mai bine as fi citit o carte a lui Shivananda si m-as fi apucat sa stau, sa ma plimb prin lume ca un spectator compasiv si benefic. poate ca exista o ratacire in toate astea... o ratacire a tuturor; si poate ca nu e vorba decat de stimulari premiale, de defulari, de complexe de inferioritate; te si intrebi daca nu cumva lipsa constiintei de sine, lipsa luciditatii te fac sa delirezi verbal si incoerent pe zeci de pagini de maculator. maculator, altfel cum as fi putut sa-i spun. as fi vrut sa fotografiez (imortalizez?) anumite zile, scene, stari... astfel as fi reusit mai bine sa rostesc ceva despre ele, avand drept sprijin si reper aceste fotografii. pentru curiozitatea cititorilor acestor randuri ar fi folositor poate sa amintesc cateva nume de personaje, ca sa nu le zic scriitori, care m-au impresionat ca pe o hartie fotografica, desi hartia pare mai degraba femeie decat barbat, Stefan Agopian, Traian T. Cosovei, Marian Ilea, Matei Visniec, Bacovia, Eminescu, un moment sa gandesc... oricum, ai putea citi ce este in dreapta intrucat sunt lucruri pe care le scrii si care apoi iti plac... poate pentru ca au fost scrise intr-un moment ludic si inspirat.

home

© cainele spatial
| | | |