câinele de metal

privirea fanată a soldatului dezertor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

privirea fanată a zimbrului rătăcit

pe bulevardele marelui oraş

în plină zi, în plină noapte

amorul colosal, brutal dintre cerb şi fată

bătute-n cuie pe placa de lemn

coarnele cerbului

poetul vizionar a luat asta drept semn

de bun augur

pentru clipele moarte de-acum.

mersul ideogramatic – aberant privit de aproape –

al prinţului străveziu pe bulevardele astmatice ale marelui oraş

prinţ rătăcit cu secunde bune de inconştienţă

prinţ caricatural vecin cu nebunia

prin parcuri grele ca ftizia.

privirea fanată a soldatului dezertor

verdele translucid, suav ce îmbrăca,

mângâia lumea aspră, concretă

într-o noapte rarefiată, dementă

cuvintele, rugăminţile grăbite ale îngerului înfricoşat

ce nu-l mai trezeau pe soldat

din somnul de mâzgă,

din somnul de verde dulceag, cleios, din vise-abise.

vise spulberate, sparte în cioburi piramidale,

mărunte, verzi într-o clipă…

vise de libertate, vise de lume,

vise născute, plăsmuite din hume.

fuga prinţului şi amintirea ţipătului…

aducerea aminte dinaintea morţii, naşterii

cutremurând geamurile vitrinelor

soarta mentinelor fulguite de bronz,

privirea fanatică,

viaţa zimbrului în rezervaţie,

câinelui de metal…

viaţă plină de amar.