De ce tremuri aşa?

Un nimb păgân înfăşura privirile

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

De ce tremuri aşa?

Un nimb păgân înfăşura privirile dând sens priveghiului ce nu se mai sfârşea.

Cineva nu voia să doarmă.

Stăteam cu capul în mâini bolborosind o rugă nouă, tărâm al înseninării.

Beam vin negru din pahare de argint, pierzându-mi privirile prin fumul lumânărilor.

În această biserică am aflat nerăbdarea sterilă a adolescenţei. Aici mi-am dresat ochiul de mort. Aici mi-am văzut tatăl dormind firesc.

Cad în neştire în genunchi nefabricându-mi vorbele.

Rar mi-au plăcut dimineţile.

Rar îmi revin. Şi totul devine tărâm uluitor atins doar pentru o clipă.

Am adus toate rătăcirile în slujba mea; te-nchini, pentru cine? Visam că mi se învolburau gândurile, că mă zbăteam în faţa unei judecăţi pământeşti, îmi era frică, dar dintr-odată m-am lăsat greu zâmbind asurzitor. M-am eliberat din strânsori şi m-am scuturat de praful acelor oameni.

SEM, aug. 2001