Fără elan/Cântec la coapsele reci

buturuga capului/Magneziu cald sau fierbinte

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

Fără elan

M-am gândit să scriu numai despre mine.

Florile răsăriră din buturuga capului. Şi adunătura de gânduri care mai eram era mai presus de coastele mele-n zadar.

Într-adevăr, biserica nu putea fi zărită fără efort. Lucrul acesta nu-mi ridica fapta la înălţimea ei.

Şi, totuşi, văzusem lumina. Fără elan.

Dar m-am orbit zi de zi până ce îngerul s-a aşezat lângă odaia mea. În aşteptarea ochilor ce urmau să mai vadă.

Şi m-a durut căderea. A fost şi mare.

Numai închipuirea îmi mai mângâia sufletul.

Uneori, licăream preţ de câteva clipe.

Şi zborul era firesc. Libelulic.

Pot spune că trăiam. Preţ de câteva clipe.

Gândind la Tine.

Cântec la coapsele reci

Cântec la coapsele reci

îngheţate

Magneziu cald sau fierbinte

apa picura din tavan

mi-a aduceam aminte

picături de paloare în vene

şi pietre pe dinţi

pe coapsele învineţite, fierbinţi.