Liquid. Incursiuni în locuibil

ochii mei largi îndulciţi

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

Despre mască am scris la îndemnul unei fiinţe umane.

Ce mi-a adus?

Acest demers cronofag ce îmi accentuează gândul înfumurat orbeşte.

La ceas de seară masca îmi ieşea prin pielea feţei.

Era masca marii dez-amăgiri.

Nimic nu mă atingea decât prin ochii mei largi îndulciţi de tărâmul de dincolo.

Petreceam insidios orele amiezii, făurindu-mi un chip necesar.

Spaimă şi gând fugind spre orele serii.

Nimic nu te sperie, nimic nu te mai atinge; suflul interior invadează orice pretenţie fugară, orice dorinţă moartă în zori.

Credeam cu mine însumi în concordanţă cu sinele meu.

Şi dacă masca îmi ieşea prin piele era pentru a-ţi aminti, frate, că totul e o dungă multicoloră arzând mai tare, mai încet spre apologia sinelui.

Privirea marii oarbe, viaţa, se clătina la întâlnirea cu mine.