nevroză placentară

broda orori pe chipul străveziu

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

N-am zărit mai nimic în drumul meu nimicitor către amurg. Un gând oarecare (sintetic?) te poate paraliza. Eram beat. Un surâs îmi încununa decăderea.

Farurile (luminile?) automobilelor mă desenau caricatural prin umbrele îndrăgostite de asfalt.

Scanam orice privire duioasă ce mă adulmeca, ce mă adumbrea, ce mă scotea din sărite. Cerşeam clipă de clipă reabilitarea.

Încercai să citesc ceva despre arta divinaţiei. În tarot există o carte: Vagabondul, Nebunul. Mă recunoscui imediat. E începutul drumului, e frisonul căutărilor, e orgasmul deflorării.

Felinarele roşiatice, gălbui aşteaptă cuvântul meu de bun rămas. Cuvântul de părăsire. Amân versul nostalgic din cauza nevrozei placentare de iarnă. Petalele trandafirului galben cad cu fiecare întâlnire ratată. Orice apariţie are aerul eşecului major.

Strada părea pavată cu vise spulberate, cu speranţe dulci în cădere. Paşii soldatului răsunau a cavou. Gândurile lui. La cafenea poetul Damiev improviza ceva la maşina de scris. Pentru justificarea ghilotinei ca progres tehnic. Unica femeie din cafenea broda orori pe chipul străveziu al îndrăgostitului amfibiu.

Mi-am ridicat privirea din scrum şi am început să văd. Ochiul, cu ceva rimel întins, bluza roşie, degetele nervoase, fularul alb, paşii soldatului, sânii dulci desenaţi nostalgic de îngeri.

Gustai lichiorul de vişine, blondele părăsiseră încăperea.

Buzele ne erau reci şi subţiri. Săruturile, cibernetice. Zorii păreau misogini. Gândurile noastre visau atinse de lodenul melancoliei. Un bărbat (bărbatul?) adormi cu capul pe masă. Dinţii mei, atacaţi de napalm.

Poetul Damiev se încumetă la o lovitură complicată deasupra mesei de biliard.

Stângaci vers nostalgic în zorii nemiloşi ai crepuscului.

Ea îşi aruncă blugii pe fotoliu. Adormi citind proză contemporană.

Ne îmbrăcarăm, eu, poetul Damiev, poetul Mihail, şi respirarăm încă o dată efectul de seară

devastator.

Anxios dans în iarnă. Stângaci ideal printre blocuri de beton şi fiare.

Cineva adormi cu un singur gând: gândul pierzaniei veşnice.