Pasărea gri a întomnării

Femeia fierbea vin

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

Ei trăiseră clorotic prin frazele ce le ieşeau verzi din capetele lor ca nişte prunduri răspopite şi veştede.

Ei adormiseră cu braţele pe piept în această mare schizoidă a pruncului nenăscut de meduză sau câine.

Ei se închinaseră în faţa credulităţii venită ca o mamă beţivă şi nătângă în casele lor speriate de vietăţile ce le purtau în pântec.

Ei chiar crezuseră că pasărea gri a întomnării le va atinge şi lor ochii coloraţi, luminându-i.

Ei au fost nişte oameni de condiţie clătinată, cu vârf şi îndesată.

Aruncă o buturugă mică pe foc şi se întinse pe pat cu mâinile pe piept.

Femeia fierbea vin şi întorcea miejii de nucă pe plită.

Privea prin ferestre scheletele contorsionate ale pomilor înfipte în zăpada îngheţată.

Vociferările i se păreau obositoare oricând şi oriunde, şi încerca să nu le mai audă, încerca să uite.