Timpul tău

Paşii tăi numai astfel răsună, inconfundabil.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

Ceea ce e al tău te bântuie mai des decât ceea ce nu-ţi aparţine. Timpul tău e mai însemnat decât timpul dedicat lucrurilor ce nu te cheamă neliniştite, tremurătoare.

Stau aici şi scriu aceste lucruri şi spre folosul aproapelui meu.

De aceea, timpul tău nu e cenuşiu, negru, nebulos, întunecat, ci cu mult mai viu.

El e spectacolul viului, el e zbatere, foc şi ardere, rug şi luciditate.

Numai în firescul inimii şi minţii tale îţi găseşti locul şi hrana, truda şi ţinta.

Nu cauţi în van, nu e pierdere, nu e neant, ci câştig, folos.

Vorbele tale sunt sânge din sângele firescului tău.

Şi, de aceea, te ştiu!

E imposibil să fugi, să te ascunzi…

Te pot vedea şi în singurătate, acolo unde vorbele tale sunt şi mai acasă. Casa ta ar trebui clădită din ce e bogat, din ce e de cules, nu din buruieni.

Fructe sunt faptele tale. Fructe felurite.

Îţi semeni atât de mult şi nu-ţi poţi fi chiar străin. Paşii tăi numai astfel răsună, inconfundabil.

De aceea, timpul tău este atât de preţios.