Viaţă la mal

Bizară caricatură eram

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

Viaţă la mal

Tristeţea şi noaptea neagră îmi întunecară ochii cu tendinţe mortuare.

Străzile îmi dresară pasul de mort.

Ceata de solzi pe ape era impresionantă.

În semn de protest pentru masacrul peştilor, puilor de focă mersei târâş prin apartament.

Ferestrele deschise îmi alungară şuviţele în derâdere.

Oraşul căzut psihic îngăima ceva despre paradirea emoţiilor, sentimentelor.

Zâmbeam suspect de ulcer şi semenii mei luau asta drept bun simţ. Drept compasiune.

Bizară caricatură eram, mergând pe străzile măruntului oraş expirat.

Numai tu m-ai înţeles, Moarte!

Aşteptându-mă cu braţele deschise de generozitate încă de la naştere.

Fii fără grijă, voi veni negreşit la această caldă întâlnire!

Amantă desăvârşită… ascultându-mi ruga de a fi nedespărţiţi…