Viziuni legale

Mare mi-a fost căderea!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

Gândeam că totul e posibil. Gândeam că pot construi un personaj uman. Din mine! Din clipele sparte de stupoare. Mare mi-a fost căderea!

Dintr-o fugă continuă cusută cu aţă albă, din nenumărate periferii zilnice, din nesfârşite suprafeţe nocturne, nu se poate naşte nimic nou şi adevărat, nimic durabil.

Trăind la nivelul eschivei intenţionate şi suspiciunii posesive, relaţia cu celălalt devine discordantă, sterilă. Relaţia suferă, oricâtă măiestrie în arta toleranţei şi compasiunii ai avea. Legătura invizibilă este atât de firavă, de fragilă, de casantă în lipsa centrului, inimii, temeiului adânc.

Nu se poate trăi profund în mod periferic, derizoriu.

Eschiva narcisistă permanentă acoperă, viciază profunzimile sufletului (spiritului). Dăruirea dispare cu desăvârşire din ţelul zilnic, infinit.

Un bine provizoriu şi steril, clădit pe fundamente şubrede, efemere, un bine de cartier fără fond, fără substanţă, nu este îndeajuns pentru a te lega transformator.

Pe treapta evitării conştiente, pe treapta orgoliului ostentativ nu există comunicare subtilă interioară.

Veşnica fugă de tine însuţi, veşnica evitare absurdă a sinelui nu este de bun augur.

Străini şi stingheri (hingheri!) ne privim cu ochi iscoditori, suspicioşi şi reci, tare reci, de parcă ne-am furat unii altora pâinea de pe masă, de parcă ne-am ucis unii altora surorile, fraţii.