Zappo, Zico, Paula si eu

petrec prea bine

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

de Valentin Nicolae [napoli ]

Zappo, Zico, Paula şi eu

Zappo îmi era ca un frate

îmi aducea gamela şi-mi turna

lăturile alea pe piept

era tâmpit Zappo

cu ochii lui spălăciţi

plecam cu el de braţ

spre hala de carne

mi se făcea greaţă

când vedeam mieii beliţi

şi oile belite

Zappo tremura debil şi un

lichid roşiatic picura

din hălcile de carne

avea grijă de mine

mă ţinea de braţ

şi bolborosea ca un neghiob

până a venit curva aia

de Cami şi l-a stors

de toată sămânţa

că de atunci numai Zappo

nu mai e

îşi unge părul cu placentă

de broască şi nu mai varsă

lăturile alea pe unde apucă,

nu mai uită să-şi adune

măruntaiele agăţate de stâlpi

petrec prea bine

cu fratele meu Zappo

pentru a-mi mai dori o curvă

sau o mână de maimuţă

aşa mergem noi la braţ

ca doi siamezi unsuroşi

şi sedaţi.

Paula îmi era ca o soră

ca spălătoreasă mirosea

lenjeria intimă a clienţilor

i se umezea sexul deseori

îmi dădea gazolina aia

să-mi ung urechile lungi

mergeam târâş în jurul casei

zăpada mocirloasă îmi mângâia

pieptul triunghiular

luptam într-un război laconic

Paula îmi aducea nişte lături roz

şi mi le punea în tuciul ăla negru

de fontă din dreptul stâlpului unde

urinam cu boltă eu şi cu fratele meu

Zappo

beam sămânţă de bivol de apă

mă îmbrăcam în piele umbroasă

de cârtiţă

participam la războiul ăla draconic

legat de un lanţ de aur

Femeia asta de-mi era soră

avea grijă de urechile mele

le curăţa de moluşte şi

păienjeni

le spăla cu salivă

de bivoliţă pregătită

într-un ulcior sub

coviltirul de vară

le tundea de păr cu o foarfecă

mare de tuns iarba fiarelor

era aşa de întuneric

mâncam zăpada aia neagră

şi cleioasă Paula mai

slăbise lanţul şi şi-l prinsese

de o ţâţă

i se scurgea laptele

prin lanţ ajungând până la mine

parcă mai cald

eram prins în războiul ăla

lung mă luptam până la

sânge cu scârbele alea de păsări

colorate

îmi ciuleam urechile şi

porneam iar la drum în patru labe

prin hăţişuri

o duceam bine

Paula mă îmbrăca de sărbătoare

şi ieşeam la agăţat căţele fierbinţi

om nu mai eram

nici caiman nu păream a fi

O, Doamne!

cum mai lingeam eu

mâinile Paulei impregnate

de sodă şi detergent.

Îmi puneam pelerina aia negră

şi impermeabilă şi degustam

nişte brânză mucegăită

din palma lui Zappo băloasă

mă ridicam în picioare

şi înghiţeam toţi ţurţurii

casei

duceam o luptă grea

cu duşmanii mei

Of, Paula! Cât nectar ai pe buze!

Of! Şi mai beam

câţiva litri din poşirca aia

păstrată-n butoaiele

alea gri închis de plastic

de la o nuntă

stăteam de vorbă cu femeia

care creştea porci

porci urâţi şi împuţiţi

trăiam printre ei

în mocirlă şi

înghiţeam toate mărgăritarele

ce le prindeam cu ochii prin jur

eram nesătul şi împuţit…

când porcii dormeau

îi despicam cu cuţitul ăla

de vânătoare cu tocul alb de fildeş

nu mai era alb

păstra nuanţe de alb

era negru şi jegos

ca sufletul meu

intram în pielea porcilor

şi mă duceam la scăldat

la râu

mă aruncam în râu

ca să-mi intre grăsimea aia

albă şi fiartă în ochi.

Mă aruncam de pe calul meu negru

el necheza, eu grohăiam

petreceam prea bine cu calul meu Zico

urina din depărtare

să-mi încălzească apa

eram uns cu grăsimea aia albă şi

împuţită

şi apa nu se lipea de mine

aşa scăpam de frig

eram un porc

mă culcam şi eu cu Cami

drept să spun

n-o pătrundeam prea bine.

Zappo începuse să dea

semne de oboseală

i se înroşise părul

nişte frunze moarte

trăiam şi eu din coşurile alea cu firimituri

de pâine şi schelete de peşti

mă mulţumeam cu puţin

calul meu Zico îşi dezbrăca

pielea, o spăla bine şi

întindea la soare

stătea aşa belit

de speriase toate babele

corbii ca proştii

îi dădeau târcoale.

Am petrecut prea bine

cu fratele meu Zappo

cu sora mea Paula

şi încă mai petrec

acum amuşinez

bălos şi recalcitrant

prin mlaştină

urmele unor căţele fierbinţi.

Mâncam prune renglote

aveam degetele pline

de lichid dulce şi lipicios

Cami îmi sugea fiecare

deget

mă plictisisem

şi am început să joc

barbut cu fratele meu Zappo

pariam ca tâmpiţii

pe tot felul de lucruri

ce nu le posedam

ţâţele lui Cami

chiloţii Paulei

nechezatul lui Zico

pariam aiurea

până a venit Iisus

şi ne-a dat vreo două-trei

bice pe spinare

ce să facem

ne-am dus după EL

ne-am rugat

nene, Iisuse, lasă-ne

să ne jucăm jocuri

absurde

că nu smintim pe nimeni

ne-a dat câte o palmă

şi eu, şi Zappo am întors

şi celălalt obraz

EL ne-a zis:

Credinţa voastră v-a salvat!

şi a surâs

câtă bucurie ne-a cuprins…

acolo unde jucam noi barbut

erau şi nişte imbecili cu ochii injectaţi

şi puţind groaznic

EL a crezut că suntem la fel

sau n-a crezut

dar ne-a luat la grămadă

ne-am întors acolo

şi am început să împărţim

picioare şi pumni

cu nemiluita

eram stăpâni

şi ne bucuram indescifrabil

nişte imbecili.

Iisus a auzit de faptele noastre

şi ne-a lăudat pentru gratuitatea noastră în tot

şi în toate,

pentru lipsa de meschinărie şi făţărnicie

dar n-a uitat să amintească

surâzând

că suntem de o lene metodică

ne-a recomandat munca silnică

pe viaţă

în folosul nostru

ne-a dat câteva bice pe spinare

şi ne-a luat cu EL

noi eram cei cu ordinea şi cu atmosfera

un vin, o palmă la nimereală,

o busculadă pentru fuga Lui

nişte coşuri cu pâine şi peşte

ridicam ancore

împingeam corăbii

făceam culoare prin mulţime

când a plecat dintre noi

am început să risipim

la pumni şi la picioare

de obosisem

noi am fost trimişi de EL

după nişte mătăsuri

EL ştia că moare

şi mai ştia că dacă se atingea

cineva de EL făceam prăpăd

şi de-aceea ne-a trimis

pentru că EL trebuia să moară

când ne-am întors a fost

jale

dinţi scoşi, capete sparte,

mâini rupte

noroc cu Maria, mama LUI,

că ne-a potolit şi ne-a trimis

pe drumul Damascului.

Agarici Star

Vara. 2001