Zi toridă cu grauri
Amintiri cu neamul meu turc
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Valentin Nicolae [napoli ]
Zi toridă cu grauri
Îmi ardea pielea
Mă înnegream fulgerător
Într-o zi toridă cu grauri
căutam lăcuste
pentru clean
Cu o vargă de alun
mă îndreptam atins de fericire
spre râu
În apa limpede ca inima mea
clenii înotând molcom
îmi bucurau clipele…
Toate clipele
cum am scris cândva
Între aceste plăci de beton şi fiare
mi-am găsit decăderea
avea chipul sârmelor contorsionate
ieşind din ziduri.
Amintiri cu neamul meu turc
Din marea burtă turcă m-am născut şi eu
şi neamul meu
Primul m-am născut
şi-am coborât în neam
vieţuit-am cu cafea şi ţigară
spre nisipul fierbinte mi-am îndreptat urechea
cum scriam cândva
o senzaţie turcă îmi îndulci neclar sufletul
Of, mamă, ce frică mi-e de moarte
O, stăpâne Allah, dă-mi mâna ta albă şi nu mă pierde…
Agarici Star